As vrea sa incep aceasta postare prin a-mi exprima sincere condoleante familiei marelui actor Gheorghe Dinica. Am observat funeraliile dansului la televizor si nu am putut intelege atitudinea unora ce privesc o inmormantare , eveniment dureros ca pe o nunta sau un eveniment monden . Oamenii faceau poza catafalcului si aplaudau . Aceste lucruri le-am vazut si la inmormantarea lui Marian Cozma , Stefan Iordache , Florian Pitis si Adrian Pintea. De ce sa aplaudam. Ce sa aplaudam ? Puteam aplauda minunatele piese de teatru in care acestia au jucat , dar nu nefericitul eveniment. Acum aproape 2 ani , un prieten drag mie a decedat . La inmormantare au venit foarte multi prieteni , rude dar si oameni care nu il cunoasteau . Insa m-a lovit un lucru : un grup de fetite pe la vre-o 14 ani aveau lipite pe spate poze cu el ,si niste citate care bineinteles nu erau scrise corect din punct de vedere gramatical si imparteau poze. Bineinteles ca nu il cunosteau , dar la cata lume era cine le mai observa? Ma intreb daca aceste fete ar fi facut aceste lucruri pentru oamenii care acum 20 de ani au murit ca sa poata ele sa aiba aceasta libertate de exprimare . Am protestat , insa prietenii mei mi-au spus ca este o modalitate de a-l comemora si nu am mai spus nimic .
Dragi parinti, dragi copii, dragi bunici inainte de a privi aceste evenimente dureroase ca pe o senzatie ganditi-va cat de dureros ar fii daca vi s-ar intampla si voua acest lucru .
Inchei prin a invita acesti copii , acesti oameni sa aduca de-asemnea un omagiu eroilor din 1989 in preajma implinirii a celor 20 de ani de la caderea regimului Ceausescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu