Am gasit niste scrisori uitate intr-o carte cu file pline de povesti.

Draga Mama si Tata ,

Aici e un haos. Astia fac restructurari peste tot , bani nu mai sunt , dar oamenii sunt plini de speranta si asteapta vremuri mai bune . La mine nu au avut ce sa restructureze , dar mi-au pus sub sechestru` sufletu . Mi-au facut ei o analiza amanuntita in declaratia de avere si scria acolo ca am un suflet plin de ganduri bune pentru toata lumea si sunt prea sensibila.Am inteles ca voi sunteti de vina , dar eu nu i-am crezut si le-am spus ca voi sunteti oameni simplii si reci fara sentimente. Mi-au spus ca problema mea are o singura rezolvare , sa imi taie 25% din suflet , iar eu , bataioasa cum sunt le-am spus ca e un procent minim , ce nu ma caracterizeaza si i-am lasat sa imi taie 75%. Cu acesti 25% care mi-au mai ramas traiesc foarte bine, m-au invatat ei cum sa ii folosesc . Va multumesc ca m-ati facut asa de puternica in esenta si slaba in aparenta .Dupa ce am rezolvat problema , m-am urcat intr-un tren ce merge intr-o singura directie . Stati linistiti nu m-am lasat de facultate , am luat-o cu mine in tren . E un tren nou pentru mine , nu il cunosc , dar mecanicul mi se pare cunoscut .L-am rugat sa se aseze langa mine , sa nu merg singura . A ezitat un pic si s-a asezat...a inceput sa vorbeasca si vocea lui imi parea blanda si calma ,dar in acelasi timp puternica, parca imi dadea senzatia ca e o voce de undeva , dintr-un stadion . Acestea fiind spuse Mama , Tata sunt bine . La voi nu au ajuns cu restructurarile , sunteti prea batrani , prea reci , dar va iubesc . Nu va faceti griji pentru mine , trenul asta ma duce unde trebuie.

Draga Iubitule ,

Imi e teama ca vremurile astea tulburi o sa intervina si in relatia noastra. Ieri au venit la mine niste domni morocanosi si mi-au zis ca nu se mai poate asa , nu sunt in conformitate cu noile reglementari , si mi-au taiat 75% din sentimente , trairi si simtiri. Nu iti face griji , cei 25% sunt bine pastrati , sunt ai tai ...cum am fost si eu atata vreme. Stau pe scaunul asta vechi , din lemn in fata biroului meu unde ti-am scris de atata ori si te astept , dar nu inteleg de ce nu mai vii? Iti lasasem vorba sa vii , ca te astept sa plecam sa ne urcam intr-un tren sa ne duca departe.Dar nu mai vii , nu stiu ce se intampla cu tine , n-ai primit prima mea scrisoare ? Parca te astept de o vesnicie , scaunul incepe sa putrezeasca , biroul si el , iar peste mine a trecut timpul si mi-a lasat o stare anestezica. Mi-am luat cei25% si am plecat asa , tarandu-ma . Aparitia noului tren m-a facut sa imi revin , dar si mecanicul . Parca esti tu , dar parca nu . E un om bland si calm ce imi vorbeste cu incredere si ma asculta , i-am spus cat te-am asteptat si cat de mult imi doream sa vii , iar el a zambit si mi-a spus sa nu imi fac griji ca vei venii.Degeaba i-am spus eu ca nu stii la ce gara oprim si directia trenului , el o tinea pe a lui.Tocmai cand vroiam sa ma las batuta , mi-am dat seama ca e ceva familiar in ochii lui , parca sunt ai tai . Dar cum se poate ? Cum se poate sa fii tu omul acela calm si bland care are rabdare si isi doreste sa vorbeasca cu mine pana se opreste trenul?Tu ai spus ca vrei singuratate , vrei sa nu ma vezi , oare chiar esti tu? Ah , cat mi-as dorii sa fii tu.Nesiguranta asta ma omoara si tocmai cand sa imi iau inima in dinti sa il intreb daca e sau nu e jumatatea mea, ma ia de mana.Daca tu esti langa mine in tren , scrisoarea asta unde va ajunge ? Sper ca la vechiul destinatar, adresa e corect scrisa. In incheiere vroiam sa iti mai spun ca lacrimile le-am lasat intr-un borcan mare , pe biroul meu.Nu le-am mai luat cu mine in tren , nu mai are rost.Te las acum , ma dau jos . E prima oprire si sunt nerabdatoare . Deja ma uit pe geam si vad ca nu am ajuns prea departe.Atmosfera mi se pare familiara.Sa fim oare in Giulesti?La un meci de cupa?Nu cred...Ti-as mai scrie , dar acum trebuie sa imi scriu eu viitorul alaturi de mecanic(uit mereu ca tot tu esti).

Dragii mei prieteni ,

Am cautat peste tot , dar tot nu v-am gasit adresele.Parca au zburat din sertarele biroului meu. Sau v-ati retras voi pe rand ?Vroiam sa va iau cu mine in tren , dar nu a mai fost timp sa va mai caut adresele. Pe peronul garii , m-am intalnit cu doua chipuri vechi si cunoscute si i-am rugat sa urce cu mine in tren . Au urcat , dar mai in spate , ca sa aibe grija de mine de acolo . Nu are rost sa va mai scriu ,nici macar sa va avertizez ca tot ce faceti in viata se plateste.