Scrisoare deschisa catre mine.

O vreme , vreme buna , am uitat cine sunt. M-am lasat purtata de mediocritatea zilelor noastre , m-am lasat dusa de val si m-am trezit intr-o lume care parca numai e a mea. Imi e rusine de mine , ca undeva , pe acest drum m-am pierdut. Am uitat orele petrecute in fata cartilor inca de la varsta de 7 ani, am uitat cu ce placere devoram istoria Romaniei si refuzam sa invat altceva decat istoria Romaniei. Convingerile nu mi le-am pierdut , au ramas ingropate undeva adanc, asteptand parca sa iasa. Si tremura carnea pe mine gandindu-ma prin ce trecem si ce trebuie sa suportam. Dincolo de stirile legate de impartirea Romaniei in regiuni , de legea educatiei si alt stiri care nu ne mai lasa practic nicio urma de speranta , exista tragica disparitie a poetului contemporan Adrian Paunescu . Vorbim nu despre omul , ci despre poetul Paunescu , care a reprezentat o vreme o oaza de libertate pentru romani , idolul generatiei in blugi . Poetul care a plans , a scris , si a luptat pentru un popor intreg . Poetul care a refuzat sa se desparta de tara si neamul sau , desi geniul sau literar ii permitea asta . Sunt curioasa cati tineri de varsta mea stiu ce inseamna Adrian Paunescu pentru Romania. Fiul unui liberal , a fost placut , hulit si izgonit de catre regim . Nu a fost sustinatorul lui Ceausescu , nu a fost un comunist si nici eu nu am fost de acord cu unele convingeri ale sale. Prima data cand am facut cunostiinta cu Adrian Paunescu aveam 12 ani si am fost aleasa sa recit o poezie de a sa la o serbare scolara . Nu stiam cine e , stiam doar ca e cel cu melodia "Ruga pentru parinti". Peste ani am facut cunostiinta cu el in liceu , cand sub atenta supraveghere a doamnei profesoare de istorie din clasa a 11-a a trebuit sa realizez o lucrare istorica despre Ion Antonescu , dar am colaborat si la o lucrare despre regimul comunist. Peste diplomele acelea parca s-a asternut praful si in locul lor a aparut Facebook-ul , Y!M, Cluburile , drogurile , dezinteresul. Imi e rusine inca o data . Sunt rare momentele cand sunt sincera cu mine , si asta e unul dintre ele . Traiesc cu teama ca Romania va ajunge insangerata in adancul unei prapastii. Noi ne-am aruncat in gol , noi am ales asta de-a lungul anilor. Cu zambetul pe buze imi aduc aminte de un alt mare poet roman , preferatul profesoarei mele de romana , Domnul Grigore Vieru , poetul ce milita pentru o Romanie Mare , o Romanie intreaga , o Romanie Curata. Apasati de griji si nevoi nu ne mai gandim la aceste lucruri . Oamenilor , parintilor , copiilor , nu uitati ca aici v-ati nascut si pentru bunastarea voastra materiale , au murit oameni , au murit capitani , a suferit o tara intreaga . S-au dus coloanele patriotismului romanesc , ele sunt coloane in cer acum si imi e teama ca fara ele , ne vom prabusii si ne vom adancii intr-o neputinta tragica.Unde sunteti voi , patriotilor , eroilor ...unde sunteti sa vedeti in ce mocirla ne zbatem ?Sunt trista.Sa imi fie rusine ca am uitat cine sunt si in ce cred. Nu pot face multe , nu pot rasturna un guvern , nu pot schimba o mentalitate dar pot sa ma razvratesc....pot sa ma schimb!Imi pare rau maestrilor ca noi,generatia mea nu facem mai mult pentru voi.Imi e rusine ca eu , nu pot face mai mult pentru voi...Maestre, D-zeu sa te ierte si intr-o zii , sper sa imi recitati o poezie , iar eu umila sa va spun cat a-ti insemnat pentru noi.